Observ privirea ta şi imi dau seama cǎ inima iţi pulseaza atunci cand iţi vorbesc.Vreau sǎ par nepǎsǎtoare ,insǎ acest sentiment mǎ depǎşeşte. Nu pot sǎ mǎ prefac indeajuns, masca ce am incercat sǎ o creez acum nu-mi mai acoperǎ chipul , iar in acest fel iţi dai seama cǎ insemni ceva pentru mine.Ceea ce ne desparte? Orgoliul şi acea fatǎ ce se aflǎ intre noi. Nu ştiu cum a apǎrut sentimentul şi in ce mǎsurǎ pot spera cǎ va exista ceva,vreodata. Mi-e teama ca aripile mele sǎ nu prindǎ prea mult avânt, pentru cǎ peste putin timp aş putea sǎ mǎ prǎbuşesc. Atunci când te voi vedea, cu siguranţǎ prima noastrǎ conversaţie va suna banal , cum ar fi:
- Bunǎ, ce faci ? cu un glas tremurat iţi voi spune
- Bine, privesc zǎpada ce se aşterne cu grijǎ pe pǎmânt..spui tu nepǎsǎtor
Aş fi vrut sǎ-ţi spun ce-mi cuprinde sufletul insǎ nu gǎsesc rostul ,ştiind cǎ nu iţi pasǎ. Posibil sǎ greşesc ,dar vina nu imi aparţine , din acest motiv fiind nevoitǎ sǎ renunţ.
Acea teamǎ de adevǎr şi anume gândul cǎ sentimentele ce existǎ, tu nu mi le poţi impǎrtǎşi imi porunceşte sǎ rǎmân acea fatǎ din umbrǎ ce te va iubi in continuare.
Si daca cheia adevaratelor sentimente este departe ascunsa iar pe inima mea se aseaza usor usor cate un fulg de nea iar toate acestea vor deveni ca adierea unei zi geroase de toamna ce sufla treptat fiecare frunza din copacul tineretii si zilele tale vor apune cu gandul ca nu esti destul de bun pt ea.
RăspundețiȘtergere