Privesc pierduta-n zare,
Simt ca numai am scapare...
Vreau sa evadez din aceasta nedreapta lume,
Si toate sa le tratez ca pe niste simple glume.
Exista un tunel al luminii,
Insa l-a inghitit pata intunecimii...
Parea a fi un mic paradis,
Era drept in fata si nu l-am omis.
Insa nu gasesc acel raspuns
Brusc,ceva in mine a patruns.
Incerc sa neg orice lucru gandit
Dar imi dau seama ca singura ma mint.
Acum numai ezit: astept ceva,
Nu stiu ce,dar va veni candva...
Sunt sigura ca il voi astepta,
Pana cand pasarile nu vor mai canta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu