Singură in acest infinit in care te pierzi fără să ai vreo scăpare...Habar nu ai incotro să o iei pentru că de fapt nu şti ce e bine sau rău...Insă şti că doar tu poţi trece peste toate, nimeni nu cunoaşte povestea inimii tale,nici măcar tu nu pricepi suficient de bine ce se invârte in mintea ta. Totul este doar un mister, un puzzle pe care iţi doreşti să-l asamblezi,dar de multe ori unele piese lipsesc,făcându-l să fie incomplet. In acel moment simţi nevoia a te descărca si singurul refugiu la indemână este să incepi să-ţi verşi acele mici picături ce călătoresc prin tine, o dată cu ele plecând şi sentimentele macabre ce se adăpostesc inlăuntrul tău...
O grămadă de gânduri se invârt in jurul meu, totuşi nu pot găsi cuvintele potrivite. Ce se intâmplă cu mine ? Sunt schimbată..Din orice mic detaliu imi pierd calmul..simt că nu sunt inţeleasă,o multitudine de conceptii se formează incetul cu incetul şi sunt din ce in ce mai mari. Presupun că din momentul in care tu ai inceput să reformezi firul destinului meu, au apărut si aceste idei. Sincer, regret că s-a intamplat aşa, dar nu am ce face in aceasta privintă.. Tu crezi că e bine astfel,in acelaşi timp şti prea bine cum sunt,totuşi nu faci nimic pentru a-mi atenua grijile.
Tu chiar nu inţelegi nu-i aşa?...Găsesc această situaţie destul de hilară din cauza faptului că eşti un altfel de baiat pentru mine..Chiar dacă greşeşti in faţa mea,până la urma uit ceea ce s-a intâmplat şi incerc să văd doar părtile bune. Cam greu nu crezi? Mda..ştiu..dar in ciuda celor spuse, sper in continuare că este doar o chestiune de timp. Incerc să mă invinovăţesc dar nu găsesc motive, asta insemnând că ar trebui să iti revizuieşti atitudinea. Sau dacă privesc in ansamblu , comportamentul meu poate fi blamabil.Ţi-am spus de fiecare dată, sau măcar ţi-am dat de inţeles că eşti şi vei fi in mintea mea...ceea ce nu trebuia.
Acum..nu pot face nimic in această privinţă că ar fi in van. Doar sa aştept..fiindcă ştiu că totul se va aşeza la locul lui şi va reintra in normal. Nu am idee in cât timp se vor rezolva toate, dar pentru ce mai suntem oameni dacă nu pentru a nădăjdui?...Fiind conştienţi că fiecare secundă a vieţii se scurge lent şi poate fi de neluat in seama , numai că, indiferent de părerea noastră..orice lucru fie el mic, a fost ,este şi va fi important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu