Contesă de gheaţǎ

Ascunsǎ-n cuprinsul tǎcerii,

Visând la începutul verii..

Când totul era mai frumos…

Nu se auzea gândul zgomotos.

Acum,vorbim despre altǎ schemǎ

Se pune ca fiind o problemǎ,

Ce lucrurile încet a schimbat

În suflet ea cu grijǎ a umblat.
   

Alunecǎ lin pe mantia aşternutǎ
Şi  brusc în gheaţǎ fiind fǎcutǎ,

Un anotimp interior s-a iscat,
  Frigul, cǎldura pe loc a aruncat.

S-a format o contesǎ a gheţii,

Al ei va fi începutul vieţii

Şi va avea grijǎ de sufletul suav,

Transformat ca şi un om bolnav.