Ce declanşeazǎ acum amintiri…
Umbra chipului ar vrea sǎ ascundǎ,
Ceea ce a clǎdit cu multǎ trudǎ.
Sufletul doreşte sǎ se fi terminat,
Însǎ în minte imaginea s-a iscat…
Pare a fi o frânturǎ din realitate
Împletitǎ cu petale duios purtate.
Sunt douǎ lumi paralele ce se lovesc;
La mijloc,premeditar ele se întâlnesc
Urmând ca fiecare sǎ-şi afle calea,
Misterioasǎ ea fiind, precum marea.
Nimeni nu va sti unde vor pleca,
Şi nici ce teritoriu vor mai marca…
Va rămâne un infinit necunoscut,
Imaginea ce odata lor le-a plǎcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu