Privesc marea cerului îngheţat,
Cum sclipiri mărunte a purtat.
Acolo a rămas neînsemnata speranţă
Căruia nu i-a dat nicio importanţă.
Se observa că acea mică îndoială,
S-a transformat într-o continuă spirală
Unde am rămas nevrând hipnotizată..
De secretele ascunse fiind mirată.
Un înger cu paşi mărunţi de acolo a ieşit
Idolatrizarea pe răspunderea ei a pornit,
Era de o frumuseţe ce rar s-a pomenit
Imaginea sublimă dintr-o data s-a sfârşit.
S-a creat apoi o confuză dezamăgire
Ce se repeta neavând nicio oprire.
În scurt timp, de la sine s-a prohibit
Lucrurile la locul lor au revenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu